Cum a devenit gestionarea maidanezilor afacerea ascunsă a României

O poveste veche, dar mereu actuală

București, 2001: străzile orașului se trezesc sub spectrul unei campanii masive. Proaspătul primar Traian Băsescu a ordonat eutanasierea a mii de câini. Un gest care a adus atât laude cât și critici acerbe, inclusiv din partea vedetei Brigitte Bardot.

Tragedii și reacții

Dar ce s-a schimbat cu adevărat? Aparent, foarte puțin. În 2013, un alt moment de cotitură: micuțul Ionuț Anghel cade victimă maidanezilor, zguduind opinia publică și împingând Parlamentul să adopte Legea 258/2013. Eutanasierea câinilor devine normă, dar oare a rezolvat problema?

O industrie profitabilă

Fast forward până în 2026, și vedem că s-a creat un monstru. Nu un monstru canin, ci unul financiar. Primăriile alocă bugete uriașe pentru capturarea și gestionarea câinilor, iar „lagărele” de câini devin centre de profit. Miza? Banul public și nu bunăstarea animalelor.

Realitatea crudă

Cât timp comunitățile din Occident rezolvă problema prin sterilizare și microcipare, România își păstrează metoda bazată pe eutanasiere. O soluție care întreține corupția și care mută doar problema din oraș în zonele periurbane.

Acest status-quo reflectă eșecul administrativ, dar și o oportunitate ratată de a construi un sistem uman și eficient. Și în timp ce întreaga națiune speră la schimbare, banii continuă să curgă spre buzunarele unor grupuri de interese.