![cropped-Untitled-1mc-11[1]](https://24prahova.ro/wp-content/uploads/2024/10/cropped-Untitled-1mc-111.png)
Președintele Statelor Unite deține o putere semnificativă, cumulând atribuțiile unui șef de stat și ale unui prim-ministru. Acesta conduce executivul într-un regim prezidențial, caracterizat printr-o separare rigidă a puterilor în stat: legislativ, executiv și judiciar. Spre deosebire de regimurile parlamentare, președintele american este ales direct de popor, beneficiind de o legitimitate populară și puteri extinse în politica internă și externă. Independența sa față de legislativ este garantată de această alegere populară.
Un sistem prezidențial puternic, dar nu absolut: În sistemele prezidențiale, președintele deține puterea executivă, fiind totodată șeful simbolic al statului. Îndepărtarea sa din funcție înainte de expirarea mandatului se poate realiza doar printr-o procedură de destituire. Cu toate acestea, istoria Statelor Unite arată că sistemele prezidențiale pot fi mai mult sau mai puțin dependente de cooperarea legislativului, echilibrul de putere putând varia considerabil, așa cum evidențiază articolul The Perils of Presidentialism de Juan J. Linz.
Separarea și echilibrul puterilor: De peste două secole, Constituția americană, bazată pe principiile separației și echilibrului puterilor, a rămas în vigoare. Respectul pentru acest principiu este adânc înrădăcinat în fiecare stat american, constituind o modalitate de apărare împotriva tiraniei, prin care fiecare putere își poate controla pe celelalte două.
Mandatul prezidențial: Președintele american este ales pentru un mandat de patru ani, cu posibilitatea unui al doilea mandat consecutiv. Al 22-lea amendament la Constituție, adoptat în 1951, interzice alegerea pentru un al treilea mandat, dar și alegerea pentru mai mult de un mandat dacă persoana respectivă a îndeplinit funcția de președinte sau președinte interimar pentru mai mult de doi ani în mandatul altei persoane.
Puterea executivă: Președintele Statelor Unite are puterea executivă, acționând totodată ca șef de stat și comandant șef al forțelor armate. Este responsabil pentru implementarea și aplicarea legilor adoptate de Congres, numind șefii agențiilor federale și ai Cabinetului. Vicepreședintele, ca parte a puterii executive, poate, în anumite condiții, să-și asume prerogativele prezidențiale. Ramura executivă, incluzând forțele armate, numără peste 4 milioane de persoane.
Decizii executive și Cabinetul: Deciziile executive sunt luate de președinte, membrii Cabinetului fiind consilieri ai acestuia pe domeniile legate de responsabilitățile oficiilor lor. Cabinetul,echivalentul unui consiliu de miniștri, include vicepreședintele și 15 șefi ai departamentelor executive: Agricultură, Comerț, Apărare, Educație, Energie, Sănătate și Servicii Umane, Securitatea Patriei, Locuințe și Dezvoltare Urbană, Interne, Muncă, de Stat, Transporturi, Finanțe, Afacerile Veteranilor și Justiție. Alături de acestea, există și alte agenții executive (CIA, Agenția pentru Protecția Mediului), aflate sub autoritatea președintelui, dar ale căror șefi nu fac parte din Cabinet.
Numiri și puterea de veto: Președintele numește șefii a peste 50 de comisii federale independente (Federal Reserve Board, Securities and Exchange Commission), judecători federali, ambasadori și alte funcții federale. Are puterea de veto asupra proiectelor de lege adoptate de Congres, dar Congresul poate anula acest veto cu votul a două treimi din ambele camere.
Puterea reprezentativă: Președintele are atributul de a negocia și semna tratate (ratificate ulterior de Senat), precum și puterea de grațiere și clemență pentru crimele federale. De asemenea, are responsabilitatea de a informa periodic Congresul asupra stării Uniunii, susținând, de obicei în fiecare ianuarie (cu excepția anilor inaugurali), discursul privind starea Uniunii într-o sesiune comună a Congresului, prezentându-și agenda pentru anul următor.
Constituția SUA: Constituția Statelor Unite, scrisă în 1787, ratificată în 1788 și în vigoare din 1789, cea mai longevivă cartă constituțională din lume, a pus bazele unei uniuni federale de state suverane și unui guvern federal care să conducă această uniune, înlocuind vechea uniune mai neclar definită și cu o constituție mai ambiguă.
Salariul președintelui: Salariul președintelui SUA a rămas neschimbat de peste 20 de ani, la 400.000 de dolari pe an. Inflația a redus însă considerabil puterea sa de cumpărare. De exemplu, cei 400.000 de dolari câștigați de George W. Bush în 2001 echivalează cu 717.000 de dolari în dolari de astăzi. Pe lângă salariu, președintele primește 50.000 de dolari pentru cheltuieli (neimpozabili), un cont de călătorie de 100.000 de dolari și un buget de divertisment de 19.000 de dolari. Beneficiază, de asemenea, de reședința oficială, Casa Albă. Între 1969 și 2001, ultimul an în care Congresul a majorat salariul președintelui, acesta era de 200.000 de dolari pe an.
Salariul președinților în trecut: Din punct de vedere istoric, salariul anual al președintelui avea o valoare mult mai mare, dacă se ia în considerare inflația. Iată câteva exemple, ajustate pentru inflație:
- 1789: 25.000 $ (echivalentul a 895.741 $ în dolari de astăzi)
- 1873: 50.000 $ (echivalentul a 1,3 milioane $ în dolari de astăzi)
- 1909: 75.000 $ (echivalentul a 2,6 milioane $ în dolari de astăzi)
- 1949: 100.000 $ (plus 50.000 $ cont de cheltuieli impozabile) (echivalentul a 1,3 milioane $ în dolari de astăzi)
- 1969: 200.000 $ (plus 50.000 $ cont de cheltuieli impozabile) (echivalentul a 1,7 milioane $ în dolari de astăzi)
