Cum nava Fundulea a înfruntat focul iranian: o poveste nespusă de curaj

O explozie în mijlocul mării sau o scenă dintr-un film de acțiune? Imaginează-ți: nava românească Fundulea, prinsă în focul iranian în Strâmtoarea Ormuz. Te ține în suspans doar gândul.

Acesta nu e un film, ci o pagină dramatică din istoria marinei comerciale române. În 1987, când războiul irano-irakian atinsese apogeul, România, condusă de Nicolae Ceaușescu, mergea pe o muchie subțire între Iran și Irak. Tocmai de aceea, nava Fundulea, un cargou de 7800 tdw, plină de marmură italiană, a intrat în vizorul iranienilor.

În dimineața de 23 noiembrie, cerul Strâmtorii Ormuz a fost străpuns de rachete cu napalm. Echipajul a trebuit să se lupte cu flăcările ce amenințau să devoreze întregul vas. Rachetele au vizat strategic: prova, compartimentul de comandă, cabinele echipajului și sala motoarelor – locuri vitale pentru supraviețuire. În ciuda haosului și disperării, au supraviețuit un incendiu devastator.

Contextul nu a ajutat. Era perioada când nave comerciale deveneau frecvent ținte în zona Golfului Persic. Fără semne clare de identificare, atacatorii au părut mai degrabă niște pirați moderni, întârind caracterul paramilitar al operațiunii.

Printre cei grav răniți s-a numărat și comandantul Radu Ion Lupu. Transportat de urgență la Dubai și apoi în România, a murit din cauza rănilor (sau, potrivit altor surse, în Elveția). Totuși, alți membri ai echipajului, precum Gheorghe Foriș și bucătarul navei, au supraviețuit în mod miraculos, în ciuda arsurilor severe.

Prin lentila martorilor, atacul cu napalm a transformat Fundulea într-un infern plutitor. Lipsa unui răspuns imediat din partea forțelor internaționale nu a făcut decât să complice situația.

Ajutorul a venit de la militarii și civilii din Oman și Olanda, care au intervenit cu elicoptere și tunuri de apă, reușind să limiteze incendiul. În final, Fundulea a ajuns tractată în portul Emiratelor Arabe Unite.

Dincolo de evenimentele propriu-zise, povestea Fundulea a avut implicații diplomatice profunde. În ciuda tensiunilor evidente, autoritățile românești au cerut echipajului să păstreze tăcerea, protejând relațiile politice fragile cu Iranul și Irakul.

Peste ani, în 2017, supraviețuitorii s-au reîntâlnit, depănând amintiri ale unui moment care i-a marcat pentru totdeauna. Gheorghe Foriș, de exemplu, și-a rememorat trezirea într-un elicopter cu fața bucătarului plină de arsuri și înnecată în fum.

Constantin Varlan, timonierul navei, și-a amintit căldura de iad a exploziei, în pantaloni de pijama, simțindu-se înghițit de fum. „Au tras în noi!” a fost șocul pe care șeful mecanic i l-a transmis, iar ochii lui Varlan l-au văzut pe atacator la mitralieră.

Incidentul Fundulea e mai mult decât o poveste despre un atac naval. Este un memento despre curajul într-o situație disperată, despre sacrificiile oamenilor de mare într-o lume a intereselor politice. Și, cu toate că autoritățile române au cerut tăcere, adevărul a ieșit la lumină: o pagină de istorie navală românească greu de uitat.