Jumătate dintre părinții emigranți nu revin acasă de Paște

Paștele se apropie, dar pentru aproape jumătate dintre copiii ai căror părinți lucrează în străinătate, sărbătoarea nu aduce reuniunea mult așteptată. De ce? Aleg economiile în detrimentul biletelor de avion.

Sună dramatic, dar este realitatea multor familii românești. Părinții recunosc că sunt plecați de cel puțin șase ani, pierzând aproape o treime din copilăria celor mici. În timp ce copiii văd asta ca pe o mare pierdere, adulții adesea se simt blocați între necesitatea de a trimite bani acasă și dorul de familie.

Comunicare fragmentată

Comunicarea, deși zilnică pentru cei mai mulți, este insuficientă. Aproape o cincime dintre copii vorbesc cu părinții doar o dată la câteva zile, iar semnele sunt clare: retrași, temători sau chiar agresivi. Doar o mică parte au avut acces la consiliere psihologică.

O tăcere de neconceput

Impactul e greu de măsurat, dar DGASPC Prahova raportează cifre alarmante: 1.862 de copii cu părinți emigranți doar în acest județ.

Astfel, dilema părinților persistă: sărbătoarea, familia sau munca? Lăsăm cifrele să vorbească, căci poveștile reale nu sunt doar statistici.