De ce ar trebui să aștepți ca o tragedie să zguduie lumea, când poți preveni? Joi, Legea femicidului, un bastion împotriva violenței, a fost promulgată, nu doar pentru a pedepsi, ci pentru a preveni.
Miza umană: O femeie din Prahova, însărcinată, a fost ucisă cu brutalitate. Deși agresorul primește închisoare pe viață, Alina Gorghiu strigă că nu pedeapsa e scopul. Ci un viitor unde astfel de orori nu se întâmplă.
Într-o societate care deseori tace, vocile celor curajoși au scris o lege cu inimi și speranță. Alina Gorghiu, președintele Comisiei speciale „România fără violență domestică”, nu se limitează la sancțiuni: „Este, în primul rând, despre prevenție. Despre evaluarea riscului. Despre intervenție înainte ca violența să devină fatală”.
Forța legii: Nicușor Dan, președintele, nu doar semnează, ci susține: „Este un pas esențial către conștientizarea cauzelor abuzurilor împotriva femeilor”. Un pas care refuză să accepte degradarea umană ca normă.
Legea rezonează cu speranțele tăcute ale victimelor, cu cererile disperate ale unei societăți care a decis să nu mai privească în altă parte. Fără implicarea societății civile, fără vocile puternice și curajul celor afectați, această lege nu ar fi existat.
Nu e despre așteptat să plângi pierderi, ci despre a construi un zid împotriva ororilor viitoare. Miza nu e doar să pedepsești, ci să nu ajungi niciodată să ai nevoie de pedeapsă. Și asta, prietene, face diferența dintre umanitate și coșmar.