Nominalizarea lui Tulsi Gabbard la conducerea serviciilor secrete americane a generat valuri de controverse în lumea spionajului. Alegerea lui Donald Trump, proaspăt reales președinte al Statelor Unite, a ridicat semne de întrebare cu privire la prioritățile sale: competență sau loialitate personală? Gabbard, fostă membră democrată a Congresului și ofițer în rezervă al armatei americane, nu deține experiență în domeniul serviciilor secrete, fiind percepută de mulți oficiali americani și europeni ca fiind prea indulgentă față de Rusia și Siria.
Riscurile acestei numiri sunt multiple și semnificative. Oficiali actuali și foști ai serviciilor de informații, precum și experți independenți, se tem că consilierii lui Trump ar putea oferi președintelui o imagine distorsionată a amenințărilor globale, influențată mai degrabă de dorința de a-l mulțumi decât de realitate. Consecința? O posibilă reticență a aliaților străini de a mai împărtăși informații vitale cu SUA. O sursă de securitate occidentală a avertizat chiar asupra unei potențiale încetiniri a schimbului de informații, cu un impact negativ asupra alianței „Five Eyes” (SUA, Marea Britanie, Canada, Australia și Noua Zeelandă).
Criticile la adresa sprijinului acordat de președintele Joe Biden Ucrainei, exprimate de Gabbard, au atras acuzații de propagandă Kremlinului. Întâlnirile sale din 2017 cu președintele sirian Bashar al-Assad, susținut de Moscova, în contextul ruperii relațiilor diplomatice între Washington și Damasc în 2012, adâncesc îngrijorările. Întrebarea este: cât de fermă este poziția ei geopolitică? Este dezinformare sau doar un ecou al mișcării „Make America Great Again”? Însăși Gabbard respinge criticile, declarând că rezistența la schimbare este de așteptat din partea „mlaștinii” de la Washington.
Agențiile de spionaj europene adoptă o abordare pragmatică, declarând că se vor adapta la schimbări, fără panică. Însă, un oficial european din domeniul apărării a descris-o pe Gabbard ca fiind „ferm” ancorată în tabăra Rusiei. Numirea lui John Ratcliffe la conducerea CIA ar putea atenua, parțial, îngrijorările. Fiind un apropiat al lui Trump, dar totuși având potențialul de a acționa ca o contrapondere la Gabbard, Ratcliffe ar putea juca un rol important în echilibrarea situației. Totuși, alegerea lui Gabbard, alături de alte numiri controversate (Matt Gaetz la funcția de procuror general, Pete Hegseth la funcția de secretar al Apărării), indică o dorință clară a lui Trump de a reface instituțiile federale după propria viziune, fără o „gardă de protecție” tradițională.
După ce a părăsit Partidul Democrat, Gabbard a devenit o figură populară printre conservatori, apărând frecvent în emisiuni TV și radio de extremă-dreapta. Este cunoscută pentru susținerea politicilor izolaționiste și pentru disprețul față de curentul „woke”. Reprezentantul american Adam Smith, democrat de rang înalt în Comisia pentru Servicii Armate a Camerei Reprezentanților, a afirmat clar: „Ea nu este pusă în această funcție pentru a face treaba sau pentru că este bună pentru acest post. Este pusă acolo pentru a servi interesele lui Donald Trump.”
Marco Rubio, fost rival al lui Trump, a apărat nominalizarea, descriind-o drept o „alegere revoluționară”. Alți republicani au fost mai reținuți, senatorul John Cornyn declarând că procesul de confirmare va respecta procedurile constituționale. Pentru a deveni director național al serviciilor de informații, Gabbard trebuie confirmată de o majoritate a Senatului SUA, unde se așteaptă o confruntare acerbă. Republicanii vor avea o majoritate confortabilă în Senat, dar reacția internațională, într-o lume marcată de incertitudini geopolitice, este un alt aspect deloc neglijabil. Și atunci, nu este firesc să ne întrebăm: ce implicații are această nominalizare pentru rolul SUA în relațiile internaționale?
Un fost ofițer american de informații, cu experiență în zone de conflict, subliniază gravitatea situației: „Prietenii noștri ne urmăresc la fel de atent ca și dușmanii noștri și se întreabă ce înseamnă toate acestea pentru cel mai important actor în colectarea și analiza informațiilor la nivel mondial.” Deznodământul acestei nominalizări rămâne deschis, cu implicații profunde pentru viitorul serviciilor secrete americane și pentru rolul SUA pe scena mondială.