Ce faci când medicamentele de care depinzi dispar din farmacii? Aceasta este realitatea cruntă cu care se confruntă pacienții din Prahova, care se văd nevoiți să străbată orașul în căutarea unor tratamente esențiale. Este inuman! Pacienții cu afecțiuni cardiovasculare, neurologice, psihiatrice sau oncologice se află în mijlocul unei crize de aprovizionare cu medicamente vitale, iar aceasta nu este o problemă locală, ci una care afectează întreaga țară.
Colegiul Farmaciștilor Prahova a confirmat că discontinuitățile de aprovizionare afectează medicamente precum metoprolol, carvedilol, captopril, pregabalin și imatinib. Dar lista nu se oprește aici; pacienții cu diabet sau care necesită antibiotice se confruntă, de asemenea, cu lipsuri.
„Este o situație alarmantă”, spune Silviu Constantinescu, președintele Colegiului Farmaciștilor Prahova. Farmaciștii sunt nevoiți să le spună pacienților să caute medicamentele la alte farmacii sau să revină după câteva zile. Oare câți dintre noi am avut de suferit din cauza acestui sistem? Un pacient oncologic, de exemplu, nu poate aștepta. Este o chestiune de viață și de moarte.
Medicii sunt și ei afectați. Dr. Andrei-Ionuț Ilinca, director medical al Spitalului Județean de Urgență Ploiești, subliniază că lipsa medicamentelor poate duce la întârzieri în tratamentele esențiale. „Pacienții externati trebuie să facă un drum suplimentar la medic pentru a înlocui medicamentele indisponibile”, explică el.
Problemele nu se limitează doar la producția de medicamente. Cauzele sunt variate: de la problemele de fabricație și comerciale până la dificultățile din lanțul de aprovizionare. În perioada 1 ianuarie – 20 august 2026, ANMDMR a raportat 352 de notificări de întrerupere temporară sau definitivă a medicamentelor.
Este o realitate dură, iar pacienții simt aceste disfuncționalități pe propria piele. „Sunt diabetică și nu se mai găsește Humulin R deloc”, spune o pacientă. „Nu este normal ca un tratament de bază să fie atât de greu de găsit. Schimbările frecvente pot duce la complicații grave.”
Asociația Națională pentru Protecția Pacienților, condusă de Vasile Barbu, încearcă să găsească soluții. „Este inuman pentru un bolnav de cancer să nu-și poată ameliora durerile”, afirmă el, insistând pe necesitatea de a identifica stocuri disponibile în alte regiuni sau chiar în țările vecine.
Pacienții nu trebuie să-și întrerupă tratamentele sau să-și înlocuiască medicamentele fără consultarea farmacistului sau a medicului. Continuarea tratamentului este esențială, iar lipsa predictibilității în aprovizionare nu face decât să agraveze situația.
Cum putem să ne așteptăm ca pacienții să aibă încredere în sistemul nostru de sănătate când realitatea lor este atât de sumbră? Este timpul ca autoritățile să ia măsuri rapide și eficiente pentru a asigura continuitatea tratamentelor esențiale. Altfel, cine va avea grijă de cei care au nevoie cel mai mult?