ProEtnica 2026: O poveste despre unitate și diversitate în Sighișoara

Ce se întâmplă când zidurile unei cetăți construite pentru separare devin simbolul unității? La ProEtnica 2026, Sighișoara a demonstrat că diversitatea nu doar că se celebrează, ci se și trăiește. Într-o seară de sfârșit de august, urcând spre Piața Cetății, erai întâmpinat de un spectacol de costume și culturi: femei în costume sărbătorești, dansatori greci, vorbitori de ungurește, și multe alte voci care îmbogățesc identitatea românească. Festivalul de anul acesta, ajuns la 25 de ani, a fost mai mult decât o simplă sărbătoare; a fost un test al solidarității comunităților. Cu doar două luni înainte, festivalul era pe cale să dispară din cauza lipsei unei finanțări cruciale. Dar, cu o mobilizare impresionantă, comunitățile au demonstrat că ProEtnica le aparține tuturor.

Aproape 12.000 de spectatori, majoritatea turiști, au trecut prin festival, iar numărul participanților a crescut semnificativ. Uniunea Elena din România a venit cu cea mai numeroasă delegație, arătând că fiecare comunitate a preluat o parte din responsabilitate. De la scenele de dans la discuțiile despre istorie, festivalul a adus la un loc nu doar diversitatea culturală, ci și o reflecție profundă asupra trecutului. Sociologul Adrian-Nicolae Furtuna a subliniat că, pentru a construi o reconciliere, trebuie mai întâi să cunoaștem istoria: „Ca să înțelegem partea aceasta de reconciliere, mai întâi trebuie să știm ce s-a întâmplat.”

ProEtnica a fost și un spațiu pentru dialog. Într-o sală a primăriei, s-a discutat despre sclavia romilor, o parte dureroasă a istoriei care trebuie recunoscută. Iulian Paraschiv, președintele Agenției Naționale pentru Romi, a subliniat că romii sunt parte a națiunii române, iar un muzeu dedicat culturii lor trebuie să existe pentru toți. Această dualitate – celebrarea tradițiilor și recunoașterea traumelor – a fost o temă centrală a festivalului.

Un alt moment remarcabil a fost proiecția filmului „Memory of the community”, care ilustra fragilitatea limbii armeane, vorbită de un singur om în Harghita. Trecutul și prezentul s-au împletit în festival, iar expoziția „Punct de cotitură: 1526. Cezura și șansa” a amintit de evenimente istorice care au modelat identitatea românească. Thomas Sindilariu a scurtat distanța dintre 1526 și prezent, subliniind impactul istoriei asupra identității actuale.

Pe scena din Piața Cetății, comunitățile bulgară, greacă, croată, sârba, poloneză și multe altele au adus tradițiile lor, dar nu doar ca simple prezentări. Volker Reiter, fondatorul festivalului, a afirmat că „omenia este mai importantă decât banii”, un mesaj care a răsunat puternic în contextul în care festivalul a fost salvat prin eforturile colective. La final, rămân nu doar cifrele, ci și amintirile, speranțele și legăturile create între oameni.

ProEtnica 2026 a fost o demonstrație de solidaritate, de unitate în diversitate, dar și un apel la acțiune. Așa cum a spus Maria Koreck, președinta Asociației Divers din Târgu Mureș: „Ideea, pentru următorii 25 de ani, este să nu trăim doar unii lângă alții, ci să învățăm să construim unii cu ceilalți.” Asta e esența festivalului – nu doar o întâlnire geografică, ci o interacțiune care transformă comunitățile și le face să devină „noi”. Când ProEtnica a fost pe cale să dispară, comunitățile au dovedit că locul în care se întâlnesc contează suficient de mult pentru a-l apăra împreună. Într-o lume împărțită între „noi” și „ceilalți”, ProEtnica a arătat că zidurile pot fi deschise, iar diversitatea poate deveni o forță unită.