Ce se întâmplă când starea de alertă energetică lovește România? Asta e întrebarea pe care și-o pun mulți, iar răspunsul se află în spatele ușilor închise ale Transelectrica. Pe 13 august, în ziua în care a fost oprit al doilea reactor nuclear de la Cernavodă din cauza scăderii nivelului apei, compania a cerut informații despre sursele importurilor de energie electrică. Și așa a început o poveste complicată despre cum ne alimentăm consumul electric în momente critice.
Într-o Europă interconectată, energia nu mai are granițe, iar acest lucru poate fi atât o binecuvântare, cât și o povară. Când vorbim despre schimburile comerciale de energie, Transelectrica ne explică cum funcționează: capacitățile de transport sunt alocate prin licitații sau tranzacții zilnice. În perioada august-septembrie 2026, aproximativ 70-75% din energia importată de România a venit prin acest mecanism, dar de unde anume?
Dumitru Chisalita, președintele Asociației Energia Inteligentă, ne oferă o lumină asupra acestui aspect. Chiar dacă energia intră prin Ungaria sau Bulgaria, asta nu înseamnă că a fost produsă acolo. România cumpără energie printr-o piață europeană comună. Atunci când avem nevoie de energie, sistemul găsește cele mai bune oferte disponibile, fără a ține cont de naționalitate.
Conform datelor, în perioada 26 august-24 septembrie 2026, România a importat 624 GWh din Bulgaria, 187 GWh din Ungaria și 17,3 GWh din Serbia. În același timp, am exportat 68,6 GWh către Bulgaria, 71,2 GWh către Ungaria și 166 GWh către Serbia. Aici apare dilema: de unde provine energia pe care o consumăm? Este un puzzle complicat, dar cu implicații directe asupra economiei și asupra vieților noastre.
Cu fiecare kilowatt oră importat, se ridică întrebarea: suntem suficient de pregătiți pentru a face față unei crize energetice? Aceste date ne arată că depindem de rețelele europene, dar și de deciziile politice și comerciale care ne pot influența viitorul. Rămâne de văzut cum ne vom adapta la aceste realități energetice în continuare.