Barajul uitat: De la vis comunist la soluție pentru secetă și inundații

Un proiect ambițios, început în epoca comunistă, revine în atenția publicului, promițând să ofere soluții atât pentru seceta care amenință agricultura, cât și pentru inundațiile devastatoare. Barajul de la Vârful Câmpului, a cărui construcție a demarat în 1987, ar fi trebuit să fie finalizat în 1992, însă Revoluția din 1989 a pus o piedică bruscă acestor planuri. Lucrările au stagnat, fiind suspendate definitiv în 1994.

Deși abandonat, barajul nu a fost uitat complet. Până în 2021, s-au investit 116 milioane de lei pentru conservarea sa, în speranța unei reluări a construcției. Acum, în contextul inundațiilor și secetei severe din vara anului 2024, care au afectat grav recoltele țării, Ministerul Mediului a lansat în consultare publică un proiect de Ordonanță de Urgență, prin care finalizarea barajului „comunist” este declarată proiect major de importanță națională.

Ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor, Mircea Fechet, a subliniat importanța strategică a acestui proiect: „Mi-am asumat, ca ministru, să fac din apă o prioritate națională și mă țin de cuvânt. Barajul de la Vârful Câmpului, de pe râul Siret, este un obiectiv de importanță națională, garantând alimentarea cu apă potabilă pentru sute de mii de oameni din Botoșani, Dorohoi și Suceava.”

Finalizarea barajului va permite acumularea unui volum de 17 milioane de metri cubi de apă, asigurând un flux optim de apă potabilă pentru locuitorii din Botoșani și Suceava. Mai mult, 32.000 de hectare de teren agricol vor putea fi irigate, o veste excelentă pentru agricultori, în contextul schimbărilor climatice care afectează tot mai mult România. „Când schimbările climatice bat la ușă, soluția e să-i asculți pe cei în nevoie”, a adăugat ministrul Fechet.

Acest proiect se înscrie în seria marilor construcții hidrotehnice realizate în timpul regimului comunist, alături de Canalul Dunăre-Marea Neagră, barajele Bicaz și Vidraru, precum și hidrocentrala Porțile de Fier I. Canalul Dunăre-Marea Neagră, construit între 1949 și 1984 cu mari sacrificii umane, a implicat munca a 32.000 de oameni și o investiție de 24 de miliarde de lei. Barajul Bicaz, construit între 1950 și 1960, a necesitat excavarea a 1,3 milioane de metri cubi de stâncă și utilizarea a peste 1,6 milioane de metri cubi de beton. Barajul Vidraru, construit între 1960 și 1965, este unul dintre primele cinci baraje în arc din Europa, cu o înălțime impresionantă de 166 de metri. Porțile de Fier I, inaugurată în 1972, reprezintă cea mai mare construcție hidrotehnică din Europa. Un alt proiect ambițios, barajul de la Stanca-Costești, ar fi costat, conform unor surse, 60 de tone de aur pur.

Reluarea lucrărilor la barajul de la Vârful Câmpului reprezintă o investiție strategică pentru România, cu beneficii majore pentru comunitățile locale și pentru economia națională, oferind o soluție durabilă pentru gestionarea resurselor de apă și atenuarea efectelor schimbărilor climatice.