Avertisment exploziv: Suveranismul – o rețetă pentru dezastru economic?

Un avertisment dur, cu accente de realitate crudă, vine de la economistul Radu Nechita, de la Facultatea de Studii Europene din cadrul UBB Cluj, cu privire la propunerile economice ale lui Cǎlin Georgescu. Nechita trage un semnal de alarmă, comparând politica propusă cu experimentele suveraniste catastrofale din Venezuela, Cuba sau Coreea de Nord.

„E ușor să iei astfel de măsuri, în aplauzele publicului. Multe sună bine, dar efectele sunt foarte greu de oprit. După ce alungi investitorii, e nevoie de un efort extraordinar pentru a-ți recăpăta credibilitatea”, avertizează Nechita, pictând un tablou sumbru al viitorului economic al României sub o eventuală conducere Georgescu.

Primul efect vizibil, și care se va intensifica în caz de victorie Georgescu, este creșterea explozivă a dobânzilor. „Dobânzile vor crește din cauza incertitudinii generate de acest discurs dubios, plin de termeni pompoși, adesea incomprehensibili sau înspăimântători. Efectul va fi devastator asupra tuturor celor care au rate la bănci”, explică economistul, subliniind gravitatea situației.

Nechita consideră că Banca Națională nu ar trebui să ascundă panica investitorilor prin menținerea artificială a cursului euro-leu. Transparența este crucială pentru ca populația să înțeleagă riscurile iminente.

Referindu-se la ideea de „suveranism distributiv” a lui Georgescu, Nechita face o comparație sugestivă cu sloganul legionar „omul și pogonul” (jumătate de hectar). El analizează două abordări ale conceptului de „națiune de proprietari”: proprietatea locuinței, deja un obiectiv depășit, cu potențiale efecte negative asupra mobilității forței de muncă, și proprietatea acțiunilor la firme românești, o abordare pe care o susține cu entuziasm.

„Îmi doresc o națiune de acționari, de oameni care participă la bursă, cu o educație economică și financiară solidă”, afirmă economistul, subliniind necesitatea unei înțelegeri mai profunde a pieței de capital.

Dar cum poate fi realizată această „națiune de proprietari”? Nechita evidențiază rolul crucial al dobânzilor acceptabile, afectate profund de incertitudinea generată de discursul lui Georgescu: renegocieri ale apartenenței la NATO și UE, amenințări vagi de restabilire a unor „reguli noi”, toate creează o atmosferă de nesiguranță ce sperie investitorii, atât pe cei prezenți, cât și pe cei potențiali.

Concret, această nesiguranță se traduce printr-o scădere a capitalului investit în România, o presiune crescătoare asupra dobânzilor și o creștere a costurilor pentru cei care au împrumuturi. „Vorbim de nationalizări și alte mecanisme care sperie pe toată lumea”, subliniază Nechita, evidențiind lipsa de claritate și de predictibilitate a programului lui Georgescu.

Scăderea bursei, potrivit lui Nechita, nu afectează doar acționarii, ci are un impact devastator asupra întregii economii: „Scăderea bursei este un termometru care măsoară încrederea în viitorul economiei. Această încredere a scăzut, afectând pe toată lumea, de la contribuabilii la pilonul II, la cei care au locuri de muncă și, în final, chiar și pensionarii”.

Referindu-se la cei care susțin că președintele nu are puterea de a face aceste schimbări, economistul respinge argumentul. „Semnalul este că românii nu mai știu ce vor, iar cei care votează un astfel de președinte pot vota și partide care susțin aceleași idei. Nu așa funcționează lucrurile. Oamenii pleacă cât pot, iar România nu e în postura Marii Britanii. Un Roexit ar fi catastrofal.”

Nechita infirmă afirmațiile lui Georgescu despre lipsa producției în România: „România exportă acum, într-o lună, mai mult decât exporta în timpul lui Ceaușescu într-un an! Produsele noastre sunt cu valoare adăugată ridicată, pe piețe competitive. Nu mai trimitem tractoare defecte în țările africane, ci bunuri de calitate, plătite cu bani adevărați.”

El evidențiază poziția României pe locul 19 în lume la Indicele Complexității Economice, grație integrării euro-atlantice, subliniind avantajul integrării internaționale. Comparând România cu Serbia (stagnantă în acest indice) și Moldova (neutră și instabilă), Nechita ilustrează beneficiile integrării economice.

Referindu-se la Venezuela, Nechita prezintă un exemplu alarmant: „Venezuela are rezerve de petrol mai mari decât Arabia Saudită, dar în două decenii de suveranism, oamenii au ajuns să mănânce girafele din grădina zoologică.”

Economistul explică de ce ideea unei economii bazate pe mulți producători mici este o iluzie periculoasă: „Idealul lui Georgescu este, de fapt, cosmarul agriculturii românești. Proprietățile fragmentate au dus la scăderea productivității și a rentabilității.”

Nechita respinge și ideea de autarhie, de producție totală în interiorul țării, considerând-o o dovadă de ignoranță economică: „Este absurd să produci ceva când poți produce altceva mai eficient și să îl schimbi pe acel ceva. Specializarea este cheia creșterii productivității.”

El încheie cu un apel la reflecție: „Acum ar trebui să ne gândim: vrem să pedepsim clasa politică sau să ne pedepsim pe noi? Alegând un ignorant economic, ne pedepsim pe noi. Clasa politică trebuie să-și ceară iertare, dar soluția nu este votarea unui candidat ale cărui soluții vor aduce și mai multă sărăcie.” Nechita recunoaște frustrarea multor alegători, dar subliniază că votul pentru Georgescu nu este soluția pentru problemele lor.

În final, Nechita identifică în votul pentru Georgescu o „foame de dreptate”, o dorință de corectitudine și justiție, dar o dorință exprimată într-o formă periculoasă, manipulată de o putere ostilă intereselor României.