Rebeliunea siriană: Un cutremur geopolitic în Orientul Mijlociu?

Rebeliunea siriană, condusă de Hayat Tahrir al-Sham (HTS), grup islamist cu legături în trecut cu Al-Qaeda, a declanșat o cascadă de evenimente cu implicații majore asupra echilibrului de putere din Orientul Mijlociu. Declarația lui Abu Mohammad al-Jolani, liderul HTS, este clară: scopul este răsturnarea regimului Assad. Această afirmație, făcută publică prin intermediul unui interviu acordat CNN, a anticipat cu precizie evenimentele dramatice care au urmat: preluarea controlului asupra Damascului de către rebeli.

Impactul global al acestei ofensive este incontestabil. Statele occidentale și arabe, precum și Israelul, își doresc diminuarea influenței iraniene în Siria, dar o victorie a HTS ar însemna ascensiunea unui regim radical islamist, o perspectivă deloc de dorit. Rusia, la rândul ei, ar pierde un aliat crucial în regiune, afectându-și capacitatea de proiectare a puterii într-un context deja tensionat, marcat de războiul din Ucraina. Iranul, pe de altă parte, ar asista la destramarea „Asei Rezistenței”, o alianță geopolitică de importanță strategică.

Cum se poziționează jucătorii cheie în această nouă ecuație?

Statele arabe: Progresele rebelilor pun la încercare angajamentul recent al statelor arabe de a se reconcilia cu Assad. După ce au sprijinit opozitia siriană în timpul războiului civil, țări precum Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite au readus Siria în Liga Arabă în 2023, marcand o schimbare semnificativă de politică. Acum, confruntate cu o nouă rebeliune, acestea se află într-o situație complexă. Trita Parsi, vicepreședinte executiv al Institutului Quincy, subliniază că o cădere a lui Assad ar fi considerată o situație destabilizatoare pentru aceste țări. Summitul Consiliului de Cooperare al Golfului (CCG) a reflectat această poziție, solicitând păstrarea integrității teritoriale a Siriei.

Iranul: Siria a fost o piatră de temelie a influenței iraniene în regiune. Republica Islamică, prin intermediul Hezbollah, a jucat un rol esențial în menținerea lui Assad la putere. Însă, evenimentele din ultimul an, inclusiv conflictul dintre Hezbollah și Israel, au slăbit poziția Iranului. Retragerea forțelor Hezbollah din Siria, pentru a face față conflictului cu Israelul, a lăsat regimul Assad vulnerabil. Pierderea Siriei ar reprezenta o lovitură devastatoare pentru Iran, subminând „Axa Rezistenței” și influența sa regională. Ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi, a declarat că Teheranul ar lua în considerare trimiterea de trupe în Siria, dacă situația o va cere.

Israel: Israel se află într-o dilemă: Assad, deși inamic, nu a reprezentat o amenințare directă. Pe de altă parte, regimul său a permis Iranului să folosească teritoriul sirian pentru a aproviziona Hezbollahul. Slăbirea Hezbollahului de către Israel, precum și reducerea influenței Iranului, au dat curaj rebelilor să atace Alep. Însă, succesul HTS ar însemna înlocuirea unui inamic cunoscut cu unul mult mai periculos. Avi Melamed, fost oficial al serviciilor secrete israeliene, subliniază că nicio opțiune nu este favorabilă pentru Israel, dar slăbirea Iranului și a grupurilor sale proxy este, deocamdată, un avantaj.

Rusia: Intervenția rusă din 2015 a fost crucială pentru Assad. Sprijinul aerian rusesc a fost decisiv în recucerirea Alepului în 2016. Kremlinul a reafirmat sprijinul pentru Assad, intensificând atacurile aeriene asupra opoziției. Nicole Grajewski, de la Carnegie Endowment for International Peace, susține că regimul Assad a fost prins nepregătit de ofensiva rebelilor, iar Rusia, distrasă de războiul din Ucraina, are capacitatea limitată de a interveni eficient. Pierderea Siriei ar fi o lovitură semnificativă pentru Rusia, afectând capacitatea sa de proiectare a puterii în Orientul Mijlociu.

Turcia: Deși încearcă să se distanțeze de rebeli, Turcia sprijină Armata Națională Siriană (SNA), o componentă a ofensivei. Relația tensionată cu Rusia este un alt factor important. Președintele Erdogan a solicitat o întâlnire cu Assad, însă acesta din urmă a refuzat atâta timp cât Turcia ocupă teritorii siriene. Turcia are, de asemenea, de gestionat problema a 3,1 milioane de refugiați sirieni, un factor care a generat tensiuni interne. Recenta ofensivă a rebelilor a modificat dinamica de putere, oferind Turciei o pârghie în negocieri cu Assad, după cum subliniază Galip Dalay de la Chatham House. Un alt obiectiv al Turciei este combaterea grupurilor kurde de-a lungul graniței turco-siriene.

Concluzie: Rebeliunea siriană nu este doar o luptă internă, ci un eveniment geopolitic major cu ramificații globale. Evenimentele care se derulează în Siria vor remodela harta de putere în Orientul Mijlociu și vor avea consecințe de lungă durată asupra stabilității regionale și internaționale. Fiecare jucător cheie se află într-o poziție delicată, nevoit să navigheze printr-un labirint complex de interese și riscuri. Destinul Siriei, și, odată cu acesta, stabilitatea întregii regiuni, rămâne incert.