Execuția unui savant: 85 de ani de la sfârșitul tragic al lui Nicolae Iorga

Memoria unui martir: 85 de ani de la asasinarea lui Nicolae Iorga

Muzeul Memorial Nicolae Iorga din Vălenii de Munte, parte a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, a marcat recent 85 de ani de la tragica moarte a marelui istoric, profesor și om politic. O expoziție temporară, Vălenii de Munte – așa cum l-a văzut Nicolae Iorga, a readus în atenție orașul devenit un altar al muncii și al profundelor sale gânduri.

Dar această comemorare aduce în prim plan și episodul sumbru. În seara zilei de 27 noiembrie 1940, șapte indivizi, prezentându-se cinic drept Poliția Legionară a capitalei, au invadat cu brutalitate vila lui Nicolae Iorga din Sinaia. Motivul invocat, o pură mascaradă: un interogatoriu. Aceiași indivizi vizitaseră deja, în dimineața fatidică, fiul savantului, căutând cu insistență informații despre tatăl său, pregătind capcana.

Ecaterina Iorga, soția istoricului, a simțit imediat iminenta amenințare. A încercat disperată să-l scuze pe soțul său, pretextând o boală subită. Efortul a fost zadarnic și inutil. Agresorii au pătruns fără scrupule în locuință, urmărind-o pe servitoare direct spre biroul unde Iorga, absolut calm și dedicat, lucra la monumentala sa Istorie Universală.

Fără a schița vreun gest de opoziție, savantul a fost smuls din căminul său. L-au urcat într-o mașină, cu promisiunea falsă a unui drum spre București pentru un așa-zis interogatoriu. Încercând să-și liniștiească familia terifiată, Iorga i-a cerut servitoarei să nu-i strângă manuscriptele de pe birou, un semn cutremurător că avea intenția fermă de a se întoarce la ele. Un gest de o demnitate sfâșietoare în fața morții iminente. Două persoane s-au urcat cu Iorga în față, patru în spate. Unul a rămas la sol. Era drumul său final, spre un destin tragic predestinat de furia politică.