HAOS ÎN PRAHOVA: Zeci de mii de oameni, lăsați fără apă potabilă. Autoritățile își pasează vina

CRIZĂ MAJORĂ DE APĂ

Prahova se scufundă într-o criză sanitară fără precedent. Zeci de mii de oameni din 12 localități sunt lăsați complet fără apă potabilă, o situație catalogată drept critică, ce dezvăluie un eșec administrativ de proporții și un joc periculos al pasării responsabilității. Comunități întregi sunt paralizate, iar răbdarea locuitorilor a ajuns la limită. Impactul direct se resimte în orașe și comune cheie, precum Câmpina, Breaza, Băicoi, Adunați, Poiana Câmpina, Șotrile, Bănești, Brebu, Telega, Vărbilău, Aluniș și, parțial, în comuna Florești. Practic, o parte semnificativă a județului a fost lăsată să se descurce singură, într-un scenariu demn de lumea a treia.

BLOCAJ TEHNIC SAU INCOMPETENȚĂ?

Sursa dezastrului este identificată oficial la barajul Paltinu. Conform autorităților, ploile din ultimele zile au crescut masiv nivelul de aluviuni, ducând turbiditatea apei la cote inacceptabile. În termeni simpli, apa a devenit atât de murdară încât instalațiile de la sursă au intrat în blocaj tehnic. Stația de Tratare Voila este incapabilă să proceseze apa la parametrii impuși de legislație, respectiv OG nr. 7/2023. Producția de apă potabilă este, așadar, oprită complet la sursă. Nu există apă de tratat, deci nu există apă de livrat.

UN RĂZBOI AL DECLARAȚIILOR PE SEAMA CETĂȚENILOR

În fața acestei crize, Consiliul Județean Prahova, principalul acționar al operatorului Hidro Prahova, a ieșit public cu o declarație sfidătoare. Instituția aruncă vina exclusiv în curtea celor care administrează barajul Paltinu și stația de tratare. Mesajul este clar: problema nu este la Hidro Prahova, care are rolul unui simplu transportator. Societatea este pregătită să distribuie apa, dar nu are ce. ‘Problema nu provine de la Hidro Prahova’, susține ferm Consiliul Județean, subliniind că responsabilitatea pentru remedierea situației se află integral la nivelul instituțiilor care gestionează resursa de apă și tratarea acesteia. Se cere o intervenție rapidă și coordonată, dar până atunci, cetățenii rămân captivi într-un ping-pong birocratic. Nimeni nu își asumă eșecul, în timp ce zeci de mii de oameni se întreabă când vor avea din nou acces la o resursă vitală.