Tribunalul Uniunii Europene este prins într-o dispută aprinsă, analizând schimburile de mesaje text secrete dintre președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și CEO-ul Pfizer, Albert Bourla. Un scandal de proporții, declanșat de o simplă cerere a cotidianului New York Times de acces la aceste SMS-uri, a dezvăluit o lipsă de transparență care ridică semne de întrebare majore.
Comisia Europeană susține cu fermitate că nu deține aceste mesaje, argumentând că nu se negociază contracte prin SMS. Dar, oare această afirmație este suficientă pentru a liniști spiritele? Avocatul Comisiei, Miguel Buron Perez, a explicat că SMS-urile servesc doar la organizarea discuțiilor verbale, negând existența unor negocieri complete prin acest mijloc. Un exemplu citat a fost un mesaj scurt de genul: „Trebuie să vorbim. OK. La 6:00 CET”.
Dar este aceasta întreaga poveste? New York Times, susținut de un regulament european din 2001 privind accesul public la documentele UE, susține contrariul. Avocata publicației, Bondine Kloostra, a acuzat Comisia de încălcarea principiilor de bună administrare și comunicare, punând o întrebare crucială: „Pot responsabilii să scape de transparența publică comunicând prin SMS?”
Controversa a izbucnit în 2021, atunci când New York Times a dezvăluit existența acestor mesaje, Pfizer fiind la acea vreme principalul furnizor de vaccinuri anti-COVID pentru UE. Refuzul Comisiei de a furniza aceste mesaje a determinat sesizarea justiției UE. Chiar și mediatoarea UE a considerat „problematic” acest refuz în 2022.
Achiziția de vaccinuri anti-COVID de către Bruxelles este subiectul multor controverse, cu proceduri deschise în Belgia și în fața justiției UE. Un raport din 17 iulie al Tribunalului UE a evidențiat lipsa de transparență a Comisiei, în special în ceea ce privește riscul de conflict de interese între negociatorii Comisiei și laboratoarele farmaceutice. Mai mult de jumătate din dozele de vaccin au fost cumpărate sau rezervate de la Pfizer/BioNTech, deși agenția europeană a aprobat vaccinuri de la cinci producători.
Decizia Tribunalului UE nu este iminentă, fiind așteptată în următoarele săptămâni sau luni. Dar, indiferent de verdict, acest caz pune sub lupă necesitatea transparenței în deciziile care afectează întreaga Uniune Europeană și ridică întrebări fundamentale despre responsabilitate și accesul public la informații.