Alegerile prezidențiale americane: Un ghid complet

Lumea urmărește cu atenție Statele Unite ale Americii. Marți, 5 noiembrie, cetățenii americani se vor prezenta la urne pentru a-și alege următorul președinte. În același timp, vor vota și pentru membrii Congresului, jucători esențiali în procesul legislativ.

Câștigătorul cursei prezidențiale va ocupa Casa Albă pentru un mandat de patru ani, începând din ianuarie 2025. Președintele are puterea de a promulga anumite legi independent, dar, în majoritatea cazurilor, este nevoie de colaborarea cu Congresul pentru adoptarea noilor acte legislative. Pe scena internațională, liderul american dispune de o influență considerabilă în reprezentarea țării și în dirijarea politicii externe.

Cele două partide majore, Partidul Republican și Partidul Democrat, își desemnează candidatul prezidențial printr-o serie de voturi primare organizate în fiecare stat. Cetățenii aleg persoana pe care o doresc să reprezinte partidul în alegerile generale.

În Partidul Republican, fostul președinte Donald Trump a obținut un sprijin copleșitor din partea partidului său, depășindu-și cu mult rivalii. El a devenit oficial candidatul republican la o convenție de partid desfășurată în Milwaukee, Wisconsin. Alegerea sa pentru funcția de vicepreședinte a căzut pe senatorul de Ohio, JD Vance.

În tabăra democraților, vicepreședintele Kamala Harris a intrat în cursă după retragerea președintelui Joe Biden, fără ca vreun alt democrat să-i conteste candidatura. Guvernatorul statului Minnesota, Tim Walz, este partenerul ei de cursă. De asemenea, există și câțiva candidați independenți, printre care s-a numărat și Robert F. Kennedy Jr., nepotul fostului președinte John F. Kennedy. Însă, acesta și-a suspendat campania la sfârșitul lunii august, declarându-și sprijinul pentru Trump.

Partidul Democrat este o formațiune politică liberală, cu o agendă axată pe promovarea drepturilor civile, a unui sistem extins de protecție socială și a măsurilor de combatere a schimbărilor climatice.

Partidul Republican este o formațiune politică conservatoare, care militează pentru reducerea impozitelor, diminuarea dimensiunii guvernului, respectarea dreptului la purtarea armelor și impunerea unor restricții mai stricte în ceea ce privește imigrația și avortul.

Spre deosebire de un sistem de vot popular direct, câștigătorul alegerilor prezidențiale americane nu este persoana care obține cele mai multe voturi la nivel național. Cei doi candidați concurează pentru a câștiga scrutinurile organizate în cele 50 de state federale.

Fiecare stat are un anumit număr de voturi în Colegiul Electoral, număr bazat parțial pe populație. Sunt în joc 538 de voturi, iar câștigătorul este candidatul care obține cel puțin 270 de voturi. Toate statele, cu două excepții, aplică regula „câștigătorul ia totul”, adică candidatul care obține majoritatea voturilor în respectivul stat primește toate voturile din Colegiul Electoral alocate acelui stat.

Având în vedere că majoritatea statelor înclină puternic către unul dintre partide, atenția se concentrează, de obicei, asupra unei duzine de state în care ambele partide au șanse reale de câștig. Acestea sunt cunoscute ca „state de luptă” (battleground states) sau „state oscilante” (swing states).

Este posibil ca un candidat să obțină cele mai multe voturi la nivel național, așa cum s-a întâmplat cu Hillary Clinton în 2016, și totuși să piardă alegerile prin intermediul Colegiului Electoral. Acest sistem datează din Constituția din 1787, reprezentând un compromis între alegerea directă a președintelui prin vot popular și alegerea de către Congres, considerată prea nedemocratică.

De-a lungul timpului, s-au propus sute de amendamente pentru modificarea sau abolirea Colegiului Electoral, dar niciunul nu a fost adoptat.

Sunt 538 de electori în total. Majoritatea sunt reprezentanți aleși și oficiali locali ai partidelor, dar numele lor nu apar pe buletinele de vot și sunt, în mare parte, necunoscuți publicului larg. Fiecare stat are un număr de electori egal cu numărul membrilor aleși în Camera Reprezentanților (determinat în funcție de populație) și în Senat (doi pentru fiecare stat). California, de exemplu, are 55 de electori, Texas 38, în timp ce Vermont, Alaska, Wyoming și Delaware au doar trei.

Candidatul care obține majoritatea voturilor într-un stat primește toți electorii acelui stat, cu excepția Nebraska și Maine, care își distribuie electorii proporțional.

În noiembrie 2016, Donald Trump a obținut 306 de voturi electorale. Milioane de americani au cerut blocarea sa, dar doar doi electori texani au dezertat, oferindu-i 304 de voturi. Această situație nu este fără precedent. Cinci președinți americani au pierdut votul popular, dar au câștigat alegerile. John Quincy Adams a fost primul, în 1824, împotriva lui Andrew Jackson. Celebrele alegeri din 2000 au creat o situație confuză în Florida între George W. Bush și democratul Al Gore. Acesta din urmă a obținut mai multe voturi la nivel național, dar republicanul a acumulat 271 de voturi în Colegiul Electoral.

Constituția nu obligă electorii să voteze într-un anumit fel. Deși unele state îi obligă să respecte votul popular, până acum „electorii necredincioși” s-au confruntat, de obicei, doar cu amenzi. Însă, în iulie 2020, Curtea Supremă a decis că acești electori pot fi pedepsiți dacă nu respectă alegerea cetățenilor. Între 1796 și 2016, au existat 180 de voturi electorale contrare așteptărilor, dar acestea nu au modificat niciodată rezultatul final al alegerilor prezidențiale.

Majoritatea cetățenilor americani cu vârsta de 18 ani sau peste sunt eligibili să voteze. Fiecare stat, cu excepția Dakota de Nord, cere înregistrarea prealabilă a alegătorilor. Fiecare stat are propriul proces de înregistrare și termen limită. Cetățenii americani care locuiesc în străinătate se pot înregistra și solicita un buletin de vot prin poștă, completând aplicația Federală pentru Cardul Postal (FCPA). Votul anticipat este deja în curs în unele state, inclusiv în statele oscilante Georgia și Carolina de Nord.

Pe lângă alegerile prezidențiale, americanii vor alege, marți, 5 noiembrie, și noi membri ai Congresului. Congresul este format din Camera Reprezentanților (toate cele 435 de locuri sunt reînnoite la aceste alegeri) și din Senat (34 de mandate sunt reînnoite). Republicanii controlează în prezent Camera Reprezentanților, iar democrații sunt majoritari în Senat. Cele două camere adoptă legi și pot acționa ca un control asupra deciziilor Casei Albe dacă partidul care controlează una dintre camere nu este de acord cu președintele.

De obicei, câștigătorul este declarat în noaptea alegerilor, dar în 2020 a fost nevoie de câteva zile pentru numărarea tuturor voturilor. Perioada de după alegeri este cunoscută ca perioadă de tranziție, dacă are loc schimbarea președintelui. Acest lucru permite noii administrații să numească miniștrii din cabinet și să facă planuri pentru noul mandat. Președintele își depune oficial jurământul în ianuarie, într-o ceremonie cunoscută sub numele de inaugurare, care are loc pe treptele Capitalei din Washington D.C.