Elena Lasconi și Ecoul Erouinei din Nucșoara

Elena Lasconi, candidată la președinția României, a marcat ziua votului la Campulung Muscel, evocând o figură emblematică a rezistenței anticomuniste: Elisabeta Rizea. Un gest simbolic puternic, într-o locație istorică, acolo unde, după cum a subliniat Lasconi, a existat „cea mai longevivă mișcare de rezistență împotriva comunismului”.

„Am votat cu încrederea că nu ne vom lăsa ingenunchiați, că vom rămâne liberi, vom gândi liberi. Am votat pentru România pe care o iubesc și pe care sunt sigură că o iubiți cu toții”, a declarat Lasconi, într-un mesaj plin de emoție, după ce și-a exercitat dreptul de vot. A evoca-o pe Elisabeta Rizea în acest context a fost o alegere cu impact emoțional puternic, amplificând sentimentul de patriotism și speranță.

Elisabeta Rizea, alături de Toma, Petre și Elena Arnautoiu, reprezintă un simbol al rezistenței anticomuniste din Europa, o luptă desfășurată între 1949 și 1958 în comuna Nucșoara, Argeș. Grupul de partizani, inițial format din 16 luptători, a beneficiat de sprijinul a sute de oameni din comună, multe femei inclusiv. Printre aceste femei curajoase s-a numărat Elisabeta Rizea, o personalitate care a devenit un simbol al rezistenței, dar și o legendă locală.

Mărturiile lui Elisabeta Rizea, din anii 90, sunt cutremurătoare. Descrierile torturilor suportate de ea pentru că a ajutat partizanii sunt impresionante: „Mi-au luat tot comunistii. Ginerele, cuscrul, toți au făcut pușcărie pentru că eu am dat de mâncare la partizani… M-a trantit pe jos. M-a legat și m-a bătut cu cauciucul, de la ceafă la călcâi… Mi-au smuls părul… Mi-au rupt câteva coaste și am leșinat.” Aceste cuvinte evocă o rezistență incredibilă, o determinare de neclintit în fața unui regim opresiv.

Povestea lui Elisabeta Rizea este un omagiu adus curajului și sacrificiului din timpul regimului comunist. Menționarea ei de către Elena Lasconi adaugă o dimensiune istorică și emoțională importantă evenimentului electoral, amintindu-ne de prețul libertății și al demnității umane. Faptele lui Elisabeta Rizea rămân o sursă de inspirație și un simbol al rezistenței împotriva opresiunii. Capitanul Ion Cirnu, unul dintre torționarii ei, a murit în 1976 fără să răspundă vreodată pentru crimele sale.