![cropped-Untitled-1mc-11[1]](https://24prahova.ro/wp-content/uploads/2024/10/cropped-Untitled-1mc-111.png)
De ce soția unui judecător CSM primește funcții de conducere fără concurs? Aceasta este întrebarea care frământă comunitatea juridică din România. Alexandra-Andreea Ene, soția lui Alin Ene, membru al Consiliului Superior al Magistraturii, a fost delegată în funcții de conducere la Tribunalul Prahova, iar detaliile acestei povești sunt de-a dreptul șocante.
La doar două săptămâni după ce Alin Ene a devenit membru al CSM, soția sa a primit cea de-a șasea delegare. Cei doi magistrați numiți împreună cu ea sunt proaspăt promovați și nu au vechimea necesară pentru a participa la un concurs. Asta ridică întrebări despre transparența și corectitudinea sistemului judiciar românesc.
CSM a încercat să justifice aceste delegări, dar mulți experți, inclusiv Augustin Zegrean, fost președinte al Curții Constituționale, consideră că acestea sunt o formă de „eludare” a legii. Legea spune că un magistrat nu poate ocupa o funcție de conducere fără să aibă cel puțin un an vechime, dar delegările fac posibilă ocuparea acestor funcții fără a respecta această cerință.
Istoricul delegărilor Alexandrei-Andreea Ene este alarmant. De la numirea sa ca președinte al Secției Civile a Judecătoriei Ploiești în ianuarie 2023, a obținut funcții de conducere fără a participa vreodată la un concurs. Acest lucru nu este doar un caz izolat; conform unei analize, două treimi din funcțiile de conducere din instanțele românești sunt ocupate prin delegare, nu prin concurs.
Judecătorul Cristi Danileț a subliniat că delegarea ar trebui să fie o măsură temporară, dar mulți magistrați aleg să evite concursurile, preferând să fie numiți prin „pile”. Aceasta a devenit o practică alarmantă, care subminează integritatea sistemului judiciar.
În cazul Tribunalului Prahova, șase din șapte șefi de la Curtea de Apel Ploiești și patru din cinci de la Tribunalul Prahova sunt delegați. CSM a fost contactat pentru un punct de vedere, dar răspunsurile au fost evazive, lăsând loc pentru speculații și critici.
Povestea Alexandrei-Andreea Ene ridică întrebări serioase despre cum funcționează justiția în România. De ce este permisă această „eludare” a legii? Care sunt efectele asupra încrederii publicului în sistemul judiciar? Aceste întrebări rămân fără răspuns, iar comunitatea juridică se întreabă: cât de departe poate merge această practică înainte ca cineva să acționeze?
