Romsilva și negocierea fără publicare: O poveste de transparență în umbră

Ce se ascunde în spatele celor 371 de negocieri fără publicare desfășurate de Romsilva în ultimul an? Acestea nu sunt doar cifre; sunt decizii care influențează viitorul pădurilor noastre. De ce 82,75% dintre aceste proceduri au fost justificate prin ‘extrema urgență’? Răspunsul ne duce adânc în inima unei organizații care jonglează cu resurse vitale.

Romsilva, agenția care ar trebui să protejeze pădurile României, a înregistrat o scădere drastică a negocierilor fără publicare, de la 1.324 în 2023 la doar 371 în 2025. Această reducere de 72% sugerează o schimbare de atitudine, dar și o preocupare tot mai mare pentru transparență. Totuși, care sunt implicațiile pentru mediul înconjurător și pentru comunitățile locale?

În 2025, Romsilva a fost depășită de spitale în clasamentul negocierilor fără publicare. Spitalul Clinic Municipal de Urgență Moinești a derulat 418 proceduri, în timp ce Spitalul Universitar de Urgență București a avut 351. Acest lucru ar putea ridica semne de întrebare cu privire la prioritatea pe care agenția o oferă sănătății forestiere comparativ cu sănătatea publică.

Romsilva a cheltuit 28,25 milioane de lei prin aceste proceduri, ceea ce reprezintă doar 0,46% din totalul negocierilor fără publicare la nivel național. Ponderea a crescut față de 0,31% în 2024, dar în contextul unei reduceri generale a numărului de proceduri, acest lucru ar putea fi interpretat ca o îngrijorare pentru viitorul achizițiilor publice în domeniul silvic.

Majoritatea achizițiilor Romsilva sunt concentrate în serviciile silvice. 94,61% din cele 371 de proceduri au fost pentru ‘Servicii pentru agricultura, silvicultura, horticultura, acvacultura și apicultura’. Dar ce se întâmplă cu acele proceduri care nu primesc oferte? Aproape 17% dintre acestea au fost inițiate în urma unor astfel de situații. Este un semnal de alarmă pentru transparență și competiție în acest sector.

Distribuția teritorială a acestor proceduri arată o concentrare în București, cu 58% din total, urmat de Suceava. Această concentrație ar putea indica un favoritism în alocarea resurselor, ridicând întrebări despre echitatea și eficiența în gestionarea fondurilor publice.

Raluca Rogoz, președintele ANAP, a subliniat nevoia de monitorizare constantă. Cu toate acestea, utilizarea frecventă a negocierilor fără publicare ridică semne de întrebare. Este aceasta o metodă de a ocoli transparența? ANAP recomandă o consolidare a mecanismelor de planificare a achizițiilor pentru a evita abuzurile.

În concluzie, analiza ANAP nu este doar un raport; este un apel la acțiune pentru a asigura că achizițiile publice rămân în serviciul cetățenilor și al mediului. Cu toate acestea, întrebarea rămâne: va asculta cineva de aceste avertismente?