Ce se întâmplă când ursii nu mai au frică de oameni? Răspunsul ar putea fi mortal. Ministrul Mediului, Diana Buzoianu, a tras un semnal de alarmă: ursii agresivi care ajung în intravilan trebuie împușcați. Această declarație a stârnit un val de reacții din partea primarilor din Prahova, care susțin că problema nu poate fi lăsată doar în mâinile administrațiilor locale.
Într-un interviu acordat TVR Info, Buzoianu a explicat că legislația a fost modificată pentru a permite intervenții rapide asupra urșilor care invadează zonele locuite. „Primarii trebuie să știe că legea s-a modificat deja. Nu mai este nevoie de intervenții graduale”, a spus ea. Dar, în realitate, primarii se confruntă cu o situație extrem de complicată.
În Azuga, de exemplu, primarul Adrian Purcaru se luptă cu apariția frecventă a urșilor. „Legislația este strictă, iar aplicarea ei în teren este dificilă”, recunoaște el. Deși au fost extrase cinci exemplare în această vară, problema rămâne. „Este o muncă permanentă, nopți la panda. Nu putem sta noi să pazim urșii”, a adăugat el.
Și în comuna Cerasu, primarul Alin Staicu subliniază că numărul urșilor a crescut alarmant. „Avem de patru-cinci ori mai mulți urși decât ar fi normal”, afirmă el. Cazurile de intruziune în gospodării devin din ce în ce mai frecvente, iar soluțiile simple nu mai sunt suficiente. „Ministerul Mediului trebuie să găsească o soluție. Nu primarii trebuie să se ocupe de această problemă”, concluzionează Staicu.
La Comarnic, primarul Sorin Popa se confruntă cu o situație similară. Intervențiile sunt lente și ineficiente. „Până ajungem noi, ursul a plecat”, spune el. Problema devine din ce în ce mai gravă, iar dacă nu se iau măsuri, prezența urșilor pe străzi ar putea deveni la fel de frecventă ca cea a câinilor comunitari.
Primarii din Prahova cer o strategie aplicată de instituțiile specializate și sugerează amenajarea unor spații speciale pentru urșii problematici. „Ministerul Mediului trebuie să gestioneze situația. Să-i ia și să-i ducă în rezervații speciale”, propune Popa. În acest context, întrebarea rămâne: cine ar trebui să se ocupe de urșii care devin amenințări în comunitățile noastre?